După două decenii de experimente democratice, încă aşteptăm o implicare mai amplă a societăţii civile în viaţa noastră de zi cu zi. Există atâţia copii bolnavi – cum sunt cei cu autism, de exemplu – pentru care părinţii acestora efectiv nu mai ştiu ce să facă. Există atâţia bătrâni pe care societatea îi izolează şi nimeni nu le întinde o mână de ajutor. Există atâtea gunoaie, la propriu, şi atâta indolenţă, faţă de care societatea nu mai are nici o reacţie. ONG-urile postdecembriste s-au profilat mai mult pe înmatricularea de autoturisme second-hand, decât pe implicarea activă în activităţi civice. Bisericile de orice confesiune, care ar trebui să exceleze prin fel de fel de activităţi caritabile sau acţiuni civice, ridică noi locaşe de cult, cu o frenezie demnă de o cauză mai bună. Foarte puţine cazuri de spitale, şcoli sau grădiniţe ridicate de biserici, iar mănăstirile au devenit mai mult atracţii turistice, decât locuri de vindecare spirituală. Pe de altă parte, politicienii au ruinat şi bruma de organizare civică care se încropise imediat după 1989. Alianţa Civică a ajuns să se prostitueze politic în mrejele PAC-ului, iar Vatra Românească a fost epuizată şi compromisă, în egală măsură, atât de PUNR, cât şi de PRM. Mai ales acum, în perioadă de criză economică, implicarea societăţii civile în viaţa noastră de zi cu zi ar fi ceva extraordinar. Mormintele eroilor din cimitirele Aradului sunt năpădite de buruieni, pajiştile sunt pline de hârtii şi de PET-uri, apele râurilor sunt murdare, trotuarele sunt „pavate” cu mucuri de ţigări, de copiii între doi şi trei ani nu se mai ocupă nimeni, iar bătrânii se simt tot mai singuri şi mai bolnavi. În acest timp, noi, oamenii, nu mai avem timp să ne ocupăm de noi înşine. Cred că din acest motiv nu mai avem societate civilă.
Cartierele aradului – in cautarea identitatii
Am pornit acest demers, privind redefinirea identităţii cartierelor municipiului nostru, pornind de la o realitate cât se poate de evidentă: Aradul este un conglomerat de cartiere, multe dintre acestea foste comune de sine stătătoare, care se încăpăţânează să-şi conserve identitatea. Arădenii, deşi acceptă – chiar cu mândrie – să se prezinte în faţa străinilor ca aparţinând cochetului şi (mai) civilizatului oraş din extremitatea vestică a României, fiind dispuşi să ofere oricând detalii referitoare la principalele puncte de atracţie din acest municipiu de tip occidental, în subsidiar şi, mai ales între ei, îşi definesc cu precădere identitatea de cartier. Găianul, pârneveanul, micălăceanul sau grădişteanul „de pământ” – adică individul care provine cel puţin dintr-o a treia generaţie de băştinaşi – foloseşte acest toponim identitar inclusiv pentru a se distanţa de „viniturile” contemporane, care populează în prezent blocurile ce s-au ridicat în jurul acestor cartiere tradiţionale. La biserica din Micălaca Veche, credincioasele cu poale şi cu fuste apretate chiar te întreabă despre locul unde stai: la case, sau la bloc. Desigur, această aplicaţie imobiliară este cât se poate de aleatorie, deoarece inclusiv „la blocuri” există oameni care sunt deja la a treia generaţie şi care au tot dreptul să se considere, la rândul lor, băştinaşi. Pornind de aici, m-am gândit să încurajez dezvoltarea acestei „identităţi de cartier”, demarând, pentru început, o serie de dezbateri televizate în cadrul emisiunii „Atitudini”, unde în fiecare seară de joi, între orele 20,00-21,00, invit câte doi-trei reprezentanţi din fiecare cartier al municipiului Arad. Săptămânile trecute am discutat despre cartierele Pârneava, Gai şi Bujac, iar în această săptămână mă gândesc să abordăm cartierul Micălaca. Mărturisesc şi faptul că discuţiile sunt absolut extraordinare, iar o serie de intelectuali arădeni m-au şi contactat deja, declinându-şi, cu mândrie, apartenenţa la câte un cartier al Aradului. Această emulaţie intelectuală m-a determinat să constitui şi câteva colective de dascăli, preoţi, cercetători, economişti, folclorişti sau istorici, care să înceapă munca de elaborare a unor monografii de cartier, în directă colaborare cu Colectivul Monografic Judeţean, care se ocupă deja de coordonarea elaborării monografiilor de localitate din judeţul nostru. Mai mult, i-am implicat şi pe parlamentarii din cele trei colegii ale municipiului, care s-au angajat să ne acorde tot sprijinul. La urma urmei, aşa se scrie cu adevărat istoria municipiului Arad, ca o sumă a istoriilor acestor cartiere. Pe de altă parte, pe măsură ce adâncim cercetările privind cartierele Aradului, descoperim şi particularităţi extraordinare, multe dintre acestea adevărate bijuterii ale patrimoniului cultural mobil şi imobil, care au definit, pe vremuri, comunitatea băştinaşilor de aici. Nu în ultimul rând, redefinirea identităţii cartierelor arădene este un demers colectiv, în care trebuie să fie implicaţi cât mai mulţi cetăţeni – adevăraţii depozitari şi beneficiari ai valorilor mobile şi imobile acumulate pe parcursul veacurilor anterioare. De fapt, fiecare dintre noi moştenim o poveste „din bătrâni”, avem în albumul familiei o poză-document, rămasă de pe vremea bunicilor, vreun manuscris sau un caiet cu însemnări, un costum popular sau un sfeşnic de pe „vremea împăratului”. Sau, o lucrare monografică, pe care cineva din familie a început-o şi n-a mai publicat-o… Iată doar câteva repere prin care încercăm, împreună, să ne redefinim identitatea. Nu credeţi că este un demers pe care trebuie să-l facem ?
Categories
- Uncategorized (2)
Calendar
ianuarie 2012 L Ma Mi J V S D « Mar 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 Archives
- martie 2010 (1)
- februarie 2010 (1)
Blogroll
